Emanciparea femeii

Am primit articolul asta pe email şi deşi nu are specificul blogului o sa-l postez totuşi. Numele lui original e "Sfaturi de la o ziaristă" .


Femeile s-au opintit cîteva secole să ajungă egale cu bãrbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu. Muncim ca nişte tîmpite, îi mulţumim patronului că ne da şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să ne afirmăm şi să ne ţinem de deadline.
Şefii pleacă de vineri la prînz şi-i mai vezi luni după-masă, cînd se deşteaptă din mahmureli de cinci stele.
Timp in care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atît din coate şi-ai facut ulcer de cînd mananci la serviciu numai kebab în chifle şi seara dupa 8 fripturi care se pun exact unde nu trebuie, ca să ajungi femeie de nădejde.
Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tau personal.
Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, coşmarul ţi-e împânzit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte".
În somn, butonul ''Delete'' nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezesti ţipînd. Nu pentru ca te innebunesc folderele, ci pentru ca e deja 7:30, la 8 trebuie sa fii la firmă şi-ai dormit strîmb şi-ti stă bretonul ca o bidinea.
Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă...
Munca e bună numai cînd ţi-aduce un franc cinstit în buzunar şi mai ales, îţi dă şi răgazul să-l cheltuiesti.
Sistemul suedez prevede că trebuie să ameţesti muncind cinci zile pe săptămînă şi să ameţesti în bar doua zile pe săptămînă. Ăsta e raportul minim rezonabil.
Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood , care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director de firmă, naşte trei pui vii pe care ii hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte leşinant, deşi o vede cam şase ore pe săptămînă (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e neurochirurg, şef la Memorial Hospital , nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase şi-o asteaptă pe ea cu maşina la firma, seara. Pardon, noaptea.
Nu se ştie cînd opereaza el pe creier si mai face şi lecţii cu aia micii, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri şi de convins opt clienti să cumpere.

Am chiulit şi-am sa chiulesc cu voluptate de la munca, intotdeauna. Chiuleşte şi tu, salvează-ţi viaţa, femeie! Atît cât se poate. Ia bunul simţ, în doze homeopatice. Să ştii numai tu.

- Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat fugind de răspundere.
- Cea mai buna bere pe care am băut-o în viaţa mea n-a fost la Praga , ca lumea buna, ci in Herăstrău, cand o tăiasem de la şedinta de redacţie, lăsînd vorba că mi s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat vecinii să strîng apa.

Mi-a ramas in cap (şi mie, ca atîtor altora) gafa de la TVR , de la Revoluţie , cînd habar n-aveau că intraseră deja în direct şi cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fă-te că lucrezi!". Şi Mircea a ascultat. Şi-a ajuns departe. Pînă cînd vom pricepe omeneşte tâlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim.


Profund articol....dar îi lipseste concluzia ...deci.


PunkRider's Conclusion.


Femeia "modernă" nu poate fi un echilibru în viaţa bărbatului decît ca în poza de mai jos:


Asta e.

Ahh, la dracu ... PunkRider devine melancolic sau ce?

No way , motha fuckaz... stati cu ochii pe blog urmează în curînd...
Aventuri de la ski din Elveţia&Italia - cu white power si ciori cu Salam la maxim in mijlocul Milano-ului si multe altele.